[image name=line]Sa facem un mic exercitiu de imaginatie. Prietenul(a) tau cel mai bun pleaca pentru cateva zile intr-un oras european in care tu nu ai ajuns pana atunci. Se intoarce de acolo si va vedeti la un suc. Tu il intrebi - cum a fost? Si el incepe si iti povesteste ce i-a placut si ce nu. Ai observat ca discutia nu dureaza mai mult de cateva minute? Asta pentru ca el reuseste sa iti creioneze in cateva cuvinte atmosfera din orasul respectiv. Nu te oboseste cu amanunte inutile, cum ca din centru o iei pe prima strada la stanga, apoi a doua la dreapta, urmeaza o statie de unde iei autobuzul pana la muzeul X, platesti un bilet de 6 euro, care de fapt costa numai 3 daca ai legitimatie de student, etc, etc. Incep de astazi un mic serial - de "numai" 25 de episoade, intr-o prima faza. Iti voi povesti, ca la o bere, cum si daca m-au surprins/impresionat/dezamagit 25 dintre cele mai importante orase europene. Azi facem lista initiala, pe care va invit sa o completati cu sugestii, cu orase care va intereseaza. Musai sa fie europene, ca sa nu facem aici un talmes balmes. De saptamana viitoare iau fiecare oras pe rand si povestesc despre el. E bine?
Amsterdam. Aici mergi daca esti pus pe distractie si nu te deranjeaza umezeala, pentru ca mai mereu e racoare, e innorat, ploua sau burniteaza. O sa vezi canale cate nu ai vazut in toate excursiile de pana atunci, motiv pentru ca multe strazi seamana intre ele si le confunzi. Daca faci abstractie de cartierul rosu, intesat de vitrine si coffee shop-uri (unde se fumeaza iarba), Amsterdamul e un oras "normal". Muzeele sunt de buna calitate, dar cam scumpe. Cartofi prajiti cu maioneza, un soi de hering marinat vandut pe strada, sandwich-uri, waffle si bere Heineken, sunt cateva delicii locale. Si apropo, nu-mi place limba olandeza. Parca te scuipa cineva in permanenta, din cauza multimii H-urilor rostite din gat.
Atena. Un fel de Bucuresti cu de o mie de ori mai multe vestigii istorice. (Aproape) orice bolovan din Atena are povestea lui, si a servit, la un moment dat, ca punct de sprijin (bacncuta) pentru vreun Pitagora sau Aristotel. In afara de istorie, orasul nu impresioneaza cu mare lucru. Vara e cald de-ti iese limba, strazile aglomerate, iar terasele si cafenelele pline inca de la 10 dimineata. Munca e unul dintre ultimele locuri unde se imping grecii.
Barcelona. Un oras aflat in top 3 capitale europene pentru mine. E ca un ness 3 in 1. Oras, plaja si mare. La Barcelona mergi ca sa uiti de greutati. Nimic nu se compara cu o plimbare pe faleza, o masa luata intr-unul din restaurantele deschise pe marginea apei (eventual in Portul Olimpic). La Barcelona mergi pentru peste, fructe de mare, paella, crema catalana si Sangria. Se face shopping de calitate, iar localurile avangardiste sunt la tot pasul.
Berlin. Cel mai contrastant oras pe care l-am vazut in Europa. Pe de o parte e atmosfera incarcata de povara razboiului si a separatiei RDG/RFG (vezi Zidul Berlinului), pe de alta viata socio-culturala foarte activa din capitala Germaniei. Toti "nebunii" , in sensul frumos, ii vei gasi in Berlin (designeri, creatori de moda, artisti, cantareti). Barurile sunt superbe. Stiti Madame Pogany-ul din Bucuresti? E un bar de zi de inspiratie berlineza.
Bruxelles. Capitala Belgiei fara bere, tocanite pe baza de vita, moulles (midii) servite cu cartofi prajiti, waffle, Atomium si Parlament European ar fi ca o nunta fara lautari. Totul e pus la punct, lumea foarte linistita, parca mult prea linistita si ai impresia ca niciodata nu se intampla nimic in orasul acela. La Bruxelles iti duci iubitul sau iubita cand vrei sa te relaxezi 2 zile, ca nu ai prea multe "ispite" la indemana (gen muzee si plimbari interminabile).
Budapesta. Elegant si plin de farmec. Astea sunt epitetele care se lipesc ca marca de scrisoare de capitala maghiara. In Budapesta e musai sa prinzi soare ca sa poti urca pe dealul Gellert de unde cladirea Parlamentului, Dunarea, podurile peste Dunare si orasul se vad superb. De mancare nu mai zic nimic, pentru ca ati avut ocazia sa va desfatati cu bucate unguresti si pe la noi. Cu cat e mai multa smantana si grasime, cu atat e mancarea mai gustoasa. Oamenii sunt civilizati si nu au nicio treaba cu tine ca esti roman. Daca iesi din zona centrala, parca te-ai reintors la Bucuresti.
Copenhaga. Mica Sirena, care e chiar foarte mica, apa, schimbarea garzii, Tuborg sau Carlsberg - sunt la prima strigare simbolurile capitalei daneze. CPH e cel mai sofisticat oras european pe care l-am vazut. Totul e automatizat. Se plateste aproape numai cu cardul. Casca bine gura ca sa nu dea vreaun biciclist peste tine. Ador cladirile lor din caramida si designul minimalist. Daca intri in vreun magazin cu decoratiuni interioare, mici obiecte de design, te imbolnavesti efectiv. Si sa nu uit, totul e extrem de scump. CPH e locul unde isi desfasoara activitatea multi chefi cu stele Michelin. NOMA, votat ani la rand cel mai bun restaurant din lume, se afla in CPH. Recomand orasul celor in cautare de eleganta, natura si bucatarie de calitate.
Dublin. O Londra rurala, daca mi-e permisa comparatia. Daca in capitala Marii Britanii vezi tineri imbracati dupa ultimele tendinte, frizuri zburate de pe fix, ei bine, Dublinul are o simplitate debordanta, care place. Si inca foarte mult. Un portie de fish and chips, o bere la pint si o cantare live intr-un pub din Temple Bar si seara e de nota 10. Oamenii sunt extrem extrem de prietenosi. Dupa a 3-a bere ai impresia ca te stii cu toata lumea din local.
Helsinki. Castiga detasat, in preferintele personale, titlul de cea mai plictisitoare capitala europeana. Nu are nicio treaba atmosfera din Helsinki cu cea din Stockholm sau Copenhaga. In afara de muuuulte biserici si plimbari prin parcuri si piete, in Helsinki nu prea ai ce sa faci. Oamenii sunt linistiti si vorbesc incet si putin parca sa nu se deranjeze nici pe ei.
Istanbul. Orasul aflat la limita europeana a Turciei e o experienta istorica, comerciala si culinara desavarsita. Turcii fac orice ca sa te simti bine si sa iti ia banul. Dar nu cu dat in cap! La ei funtioneaza din plin zicala "clientul nostru, stapanul nostru". Plimba-te pe Bosfor, mergi la moschei, mananca peste si preparate traditionale, bea ceai si fa-ti un platouas cu deserturi in care mierea si nuca sunt din abundenta.
Lisabona. Locul de unde au plecat marii navigatori, ulterior deveniti descoperitori portughezi. E un oras simplu, care nu are pretentii de metropola, dar in care traditia si cultura locala s-au conservat foarte bine. Aduce mult cu sudul Spaniei - regiunea Andaluzia. Portiile de mancare sunt uriase, iar locurile de unde poti admira panorama orasului mai multe decat jucatorii dintr-o echipa de fotbal.
Londra. Inca nu m-am hotarat de unde se da ora exacta in materie de dichis si moda in Europa - de la Londra sau de la Paris? Londra este printre putinele capitale europene in care poti merge 3 zile numai ca sa stai in muzee. Sau 3 zile numai ca sa faci shopping, sau numai baruri. Asta pentru ca e mare si e extrem de bine dezvoltata.
Madrid. Imagineaza-ti cum ar arata Calea Victoriei din Bucuresti daca toate cladirile ar fi renovate si puse la punct. Ai aproape imaginea Madridului. Centrul vechi al orasului e mai auster decat cel din Roma, dar mai aerisit. E, dupa cum spunea un amic, un oras non-stresant. Dimineata e musai sa iei micul dejun intr-un bar/magazin cu jamoane agatate pe pereti. Aduce cu zona centrala din Bruxelles si cu Parisul.
Milano. Cred ca e cea mai elegant oras din Italia. Mai multi oameni frumosi si aranjati nu am vazut nicaieri altundeva in Europa. Milanezii au un cult pentru mancarea buna si hainele de calitate. Partea buna la Milano e ca nu ai multe obiective de vizitat si ai timp si pentru tine. Sa stai la o cafea, sa mananci ceva bun, sa iti cumperi ceva. E de mers la prima iesire in strainatate cu iubitul/iubita.
Monte Carlo. Bogatie, discretie si bun gust. Desi in principatul Monaco stau unii dintre cei mai bogati oameni din lume, bunul simt si educatia sunt la loc de cinste. O sa vezi Ferrari-ul parcat in fata cazinoului sau Aston Martinul stand la stop in spatele unui autobuz, dar nu vei vedea tentatia, pe care din pacate o avem si noi, de a epata, de a se da in stamba. Este un orasel extrem de curat, asezat pe verticala. Intre niveluri te plimbi cu liftul. E de vazut intr-o zi.
Munchen. Capitala Bavariei, capitala berii. Munchenul e un oras rafinat, in special zona sa centrala. Vara e fain sa stai la o bere afara, la terasele nemtesti in care se servesc carnati, jambon la protap sau cioan cu galuste si varza langa. Recomandat celor care vor sa se plimbe, sa manance (greu) si sa bea bere.
Oslo. E cea mai trista capitala din trioul CPH-Stockholm-Oslo. Nu simti vibratia de pe strazile din Stockholm si Copenhaga. E un oras in sanul naturii. Daca mnergi cateva statii cu metroul din centru, ajungi la ... munte. Esti efectiv in padure. Am povestit despre trambulina sa sarituri cu skiurile de la Holmenkollen intr-un articol trecut. Muzeele sunt extrem de bine puse la punct, accentul punandu-se pe interactivitate si multimedia. E obscen de scump, dar merita pentru 2-3 zile de city break.
Paris. O sa incerc sa nu intru in multe detalii legate de Paris pentru ca e pacat sa va stric momentul de visare. Ziua mea perfecta in Paris incepe cu un croissant si o cafea, ma cocot apoi in Turnul Eiffel, o plimbare pe malul Senei, Jardin de Luxembourg, pranz in cartierul latin, apoi siesta jos, pe iarba, in Jardins des Tuileries si avansat, incet-incet, din magazin in magazin spre Arcul de Triumf, pe Champs-Elysees.
Praga. Zona centrala - nota 10, restul orasului nu difera mult de capitala noastra mult iubita. De cate ori ma nimeresc in Praga, indiferent de cat de putin dureaza escala, fug spre centru numai ca sa mananc un carnat si sa beau o halba de Pilsner sau Gambrinus.
Riga. Capitala Letoniei pare incremenita in timp. Cand am fost prima oara, prin 2009, aveam impresia ca m-am intors in Romania, prin '95. Trenuri vechi, gara veche, mijloace de transport in comun sovietice, atmosfera sovietica. Era 1 septembrie, prima zi de scoala. Am remarcat ca inca se mai poarta strampii (dresul) la sandale. La capitolul vestimentatie sunt deficitari letonii. Centrul vechi este foarte frumos, la fel raul Daugava, care strabate orasul. Inca un mare plus pentru mancarea locala. Si am ramas surprins sa vad ca localnicii prefera un pahar de compot sau suc de morcovi in detrimentul bauturilor de tip cola.
Roma. Un alt oras din categoria "mai bine nu povestesc", ca mereu uit o groaza de lucruri de spus despre el. In Roma trebuie sa iesi numai pe strada si sa te lasi purtat de pasi pe unde vor ei. Intregul oras este un muzeu in aer liber. Atmosfera este exceptionala. Sa-i vezi pe italieni imbracati intr-o pereche de blugi, cu o camsuta si un puloveras pe deasupra, esarfa la gat, cum se dau jos de pe scuter, intra intr-o cafetarie si comanda un espresso.
Stockholm. Sa vorbesc eu despre Stockholm nu stiu daca e cel mai bun lucru, pentru ca voi fi din cale afara de subiectiv, fiind orasul meu preferat. Vara, cand e bine sa mergi, noptile dureaza cateva ore, iar lumina este parca mult mai puternica decat in alte zone ale Europei. Stockholm a fost declarat acum cativa ani cea mai verde capitala a Europei. Orasul este format din 14 insule, are un centru vechi (Gamla Stan) si emana fericire. Nu intamplator danezii si suedezii ocupa, mai mereu, primele doua pozitii in topul celor mai fericite popoare din lume.
Tallinn. Cea mai frumoasa dintre cele 3 capitale baltice. Stii care e norocul Helsinki-ului? Ca e la 2 ore de mers cu vaporul de capitala Estoniei. In acest fel, turistii mai variaza peisajul si se intorc foarte binedispusi din Estonia. Orasul vechi are o atmosfera medievala, fiind ridicat in interiorul zidurilor unei cetati. Pe stradutele pavate cu piatra cubica miroase a migdale glazurate (trase in fel si fel de arome - usturoi, caramel, fum). Restaurantele din centrul vechi sunt de pe la 1500-1600 si au un farmec aparte. Asa arata orasul. Din pacate pozele meu din Estonia s-au pierdut. :(
Sursa: Wikipedia
Venetia. Cand iti spune cineva ca orasul e format numai din canale, nu-ti imaginezi exact ceea ce vei vedea exact la fata locului. In Venetia nu exista nicio masina, exceptand piata in care ajung autobuzele dupa ce trec podul dinspre Mestre. De acolo, o iei pe jos, sau cu vaporetto. Si incepi sa te ratacesti pe stradutele care de multe ori se termina in ... apa. Stiu ca vin cu un cliseu, dar orasul e pur si simplu fermecator. In orice directie te uiti, poti face o poza de wallpaper.
Viena. O Germanie mai putin riguroasa, mai spre sufletul romanului. Cand ajungi la palatele din zona istorica a orasului si vezi trasurile trase de cai, te astepti ca dintr-odata imaginea sa devina alb-negru, iar prin fata ta sa inceapa sa umble printesele si domnii imbracati in cardiganuri rosii, pantaloni negri cu jambierele trase peste ei si peruci carliontate albe. Viena e rafinata, e simpla, dar complicata. :)
* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!
Iata si preturile mine la care poti ajunge, ca sa iti dai seama cand sa te opresti din cautat, ca mai jos nu se poate.
Pentru Portugalia continentala tarifele din tabel sunt aplicabile pentru calatorii din 15 octombrie. Pentru restul destinatiilor tarifele sunt aplicabile inclusiv in luna martie.
UPDATE 18 februarie. Promotia se confirma. Am validat doua tarife spre Lisabona si New York, introducand codul SUNPROMO.
Dupa ce ai facut rezervarea, incepi sa te documentezi la mine pe blog despre aceasta superba tara. Trebuie doar 
M-am dat in fapt! Vizitez mall-urile mai ceva ca prietena mea bisericile. Si crede-ma ca e tare credincioasa. :P Sa-ti spun deci ce e cu citatul de mai sus si cum a inceput toata povestea.
Eram, azi de dimineata, pseudo-catranit si cu o lipsa de chef de zile mari. Curios. Mi se intampla destul de rar, tocmai mie, matinalul, cel care sare din pat inainte sa sune ceasul, pus mereu pe glume, fie ele proaste, fie bune. Intru, verific mailurile si gasesc o invitatie din partea celor de la Lufthansa. Domnule Jurca, ce fel de calator sunteti? Va invitam sa va faceti testul.
Daca nu e cu luat de sange, de ce nu? Intre noi fie vorba, ma gandeam ca o fi ceva plictisitor si lung, completezi o mie si una de campuri, iar la final iti da eroare si ti se spune sa o iei de la capat.
Si incep intrebarile, cu cate 7 variante de raspuns. Cum iti faci bagajele, ce nu uiti niciodata acasa, ce iti place sa savurezi in avion, ce fel de persoane ar trebui interzise in avion, etc. Intrebarile serioase, dar variantele de raspuns – zglobii. Pai pe cine nu as vrea sa fie lasat sa urce in avion. Raspuns - “Cei care nu aplauda la aterizare... Cata nerecunostinta...”. Evident, nu? De unde mai stii apoi ca ai aterizat la Bucuresti, daca nimeni nu aplauda? :P
Si dai si completeaza, cred ca nu mi-a luat mai mult de un minut, si imi apare mare, ca pentru chiori: “Personalitatea ta de calator este: VIZITATOR DE MALL-URI”. Asa e, ce sa ma mai scuz acum.
“Doamna”, cu cana de cafea la dreapta mea, cocotata strategic in varful canapelei, chicotea. Ca sunt “pitzi” de Dorobanti.
Bineee, ia pune mataluta cana langa, ia minunatia de laptop in brate, si fa-ti testul, ca nu se mai poate! Raspunde ea la toate intrebarile, asa, elitist, sa-mi arate ce fel de calator al mileniului viitor e ea si ce “shoppingar” de treizeci de euro sunt eu. Rezultatul? NU-PIERDE-NICIO-VARA. :))
“De parca ai calatori numai cu carul soarelui, oriunde te duci este invariabil soare, plaja, sezlonguri si muulte cuburi de gheata. […] Singurul motiv pentru care nu te muti pe de tot pe o plaja este ca nu ai mai avea de ce sa pleci spre o alta plaja. Si, orice s-ar spune, sezlongurile si bronzul nu sunt la fel in toata lumea.“
Lasand gluma la o parte, ne-a “citit” aplicatia, ce sa o mai dam la intors!
Acum, partea utila a articolului. Testul acesta si-l poate face oricine. Trebuie doar sa intri pe pagina 
Cum ajungi la aceste tarife?
Partea buna la promotia flydubai e ca preturile pe care le-ai vazut mai sus, sunt disponibile pe orice zbor operat in perioada promotionala (13 aprilie - 13 mai), deci nu e foarte greu sa gasesti o combinatie de date. Acum nu stiu ce se va intampla pe masura ce se vor vinde mai multe locuri.
Pe toate zborurile ai inclus in pretul afisat un bagaj de mana de 7 kilograme si o valiza de cala care nu trebuie sa depasesasca 20 de kilograme.
Si iata-ne si in trenul de Marseille. Peisajul este total schimbat. Parca suntem in trenul care duce spre Piatra Olt, nicidecum spre al doilea oras ca marime al Frantei. Colegii de tren, usor dubiosi. Asta ca sa indulcesc tonul povestirii. Unul asculta un soi de manele. Habar nu am unde le-as plasa pe harta, daca m-ai pune. Ceva arabesc, dar parca nu foarte arabesc, balcanic, dar nu romanesc ... In fine. Altul, ras in cap pe o parte, parca se intorcea acasa dupa o perioada petrecuta in arest sau la catanie. Altul tipa la interlocutorul lui de la telefon. Se vorbeau in tren toate limbile posibile. Sentimentul de disconfort psihic prindea radacini tot mai bine.
Dupa mai bine de un ceas, iata-ne, in sfarsit in Marseille, la metrou. Suntem chiar in centru, schimbam si mai mergem vreo 4-5 statii pana la hotel, aflat langa port. In statie nimic anormal. Oameni de toate felurile, culorile si marimile. Pleaca metroul si ajungem la prima. Cativa albi coboara. Mai mergem o statie, ramanem eu cu doamna mea si inca doi pustani albi in metrou. La urmatoarea coboara si tinereii, si iata-ne intr-o garnitura de metrou, inconjurati de oameni de culoare. Nu am nicio problema cu negrii, cu arabii, dar in momentul in care vezi un domn legat la cap cu un soi de turban negru, nebarbierit de cand era in clasa a 7-a, care te fixeaza cu privirea, parca, parca, incep sa-ti tremure "gladiolele", cum ar spune un prieten bun. Nu ma socheaza oamenii normali, ci ciudatii.
Coboram din metrou. In fata noastra vreo 6-7 insi care dadeau impresia ca formasera o gasca ad-hoc, in mijlocul de transport. Unul isi aprinde o tigara in fata mea, pe peron, in drumul spre iesire. Trage un fum. Vine un damf. E iarba. Pfff ... Gestul lui e preluat imediat si de alti 2-3 din gasca. Raman ca prostu'. Pai la mine la Obor, pe peron, nu se fumeaza. Oi fi eu demodat.
Ulterior aveam sa constatam ca fumatul la metrou e o practica des intalnita in statiile aflate mai spre periferie. Poate asta sa fie si motivul pentru care intre linii este apa. Ca sa se stinga mucurile aruncate cu un gest de indiferenta patologica.
Prima seara in oras
De fiecare daca cand merg undeva, vreau sa vad mai intai ceva cunoscut. Un turn Eiffel, un Big Ben, un Coloseum. Sa simt atmosfera orasului, sa-i iau pulsul. In Marseille, punctul de maxim interes este 
Noaptea, toate pisicicile sunt negre. Ziua, se mai albesc
Ca prima seara in Marseille nu mi-a oferit nici macar un moment sentimentul de vacanta, de relaxare, e de la sine inteles. Dar nu e bine sa judecam un oras dupa prima imagine pe care ti-o ofera, nu? Sa lasam sa treaca noaptea si maine poate vom vedea altceva. Corect? Eu zic ca da.
Ziua 2. Iesim din aparthotel pe la 10 dimineata. Afara soare, frumos, dar un vant sacaitor. Masina de la coltul hotelului, cu geamul mic din spate spart. Exact acea bucata de sticla despre care spun soferii ca e cea mai scumpa la o masina, dupa parbriz. Opaaa! Aici se fura (din cand in cand). Va dau cuvantul de onoare ca si a doua dimineata, in acelasi loc, o alta masina avea acelasi geam spart. Pesemne ca e o zona nesupravegheata, trece un "meserias", pac una in geam, ia ce are de luat si pleaca. Treaba lor.
Ajungem in centru, via Noailles, nu de alta, dar chiar imi doream sa vad daca si ziua e la fel. Atmosfera, total schimbata. Portul vechi este un intrand de apa, pe care sunt inghesuite o gramada de ambarcatiuni, ca sardinele intr-o cutie de conserve. De jur imprejurul apei sunt terase, restaurante si cateva magazine. Nimic nu se compara cu un pranz luat afara, chiar si in ianuarie, in bataia soarelui. Poate doar unul in mai sau iunie. :P
Orasul se vede excelent de la catedrala 
In centru, langa portul vechi, este 
Mai trec in revista centrul vechi, destul de neingrijit.
In concluzie
Ca o concluzie generala, desi e al doilea oras ca marime al Frantei si cel mai vechi din hexagon (anul 600 i. Hr.), Marseille e un oras putin ofertant. Exceptand zona portului, catedrala si fortul, mare lucru nu ai de admirat.
Seara trebuie sa fii atent pe unde mergi. Mancarea este buna, mediteraneana, dar destul de scumpa, ca in orice oras francez.
Cel mai bine cuplezi Marseille-ul cu alte orase pe care vrei sa le vizitezi.
De retinut!
Wizz Air - noiembrie 2006
Site-ul Wizz Air nu si-a schimbat aproape deloc cromatica paginii. Evident ca erau mult mai putine aeroporturi de pe care compania opera, comparativ cu ziua de azi. In 2006, Wizz Air de abia isi incepuse operatiunile in tara noastra. Interesant este ca pe crawl-ul paginii curgea un mesaj care anunta noi reguli de securitate pentru bagajul de mana (recipientele de cel mult 100 de mililitri). Pretul biletelor la promotie pornea de la 1 penny (0,01 lire sterline). Ce mai vremuri!
Ryanair - iunie 2004
Low-costul irlandez era direct. Iti afisa pe prima pagina ofertele promotionale. Biletele porneau de la 0,99 lire. Sub lista cu oferte promotionale, este o nota care precizeaza ca taxele de aeroport nu pot depasi 14 lire pe segment.
Emirates - iunie 2000
Asa arata site-ul marelui Emirates in 2000. Un meniu foarte simplu.
Lufthansa - octombrie 2000
"Nemtesc" - asta e cuvantul care se potriveste de minune site-ului Lufthansa. Ordonat, site-ul ar putea fi de actualitate si in 2015. Nu ar fi cel mai tare, dar nici cel mai slab. Am vazut altele mult mai proaste in zilele noastre.
Blue Air - februarie 2005
Tarifele Blue Air porneau in 2005 de la 19 euro/segment. Sper sa nu gresesc, dar in acea perioada parca nu se platea taxa de bagaj. Daca stie cineva, il rog sa lase un comment mai jos. :)
Turkish Airlines - august 2000
De la pagina din 2000 la pagina cu Kobe Bryant, Messi si Drogba e o diferenta ca de la cer la pamant.
Skyscanner.net - decembrie 2003
Iar aceasta este pagina motorului de cautare Skyscanner. Foarte simpla.
Multe dintre site-urile prezentate mai sus par rudimentare in 2015, insa ganditi-va ca inglobau cea mai buna tehnologie la vremea respectiva. Ceea ce pare pentru noi wow astazi, va fi subiect de glume pentru copiii nostri peste 15-20 de ani.
Si am mai remarcat ca toate paginile sunt foarte "inguste" pe monitoarele pe care le avem in prezent. Explicatia? Rezolutia dispalyurilor creste de la un an la altul. Atunci, monitoarele erau mai la inceput.
Sunt preturi dus-intors, cu decolare de pe Otopeni, cu bagaj de mana si bagaj de cala incluse. Pomana curata.
Iata si conditiile acestor tarife:
Am trecut de Palma de Mallorca si Ibiza. Apar nuantele mai deschise. Imediat vom in Spania continentale.
Am depasit Barcelona. Conturul tarmului spaniol se vede mai jos.
La cele -60 de grade de afara, orice molecula de apa se transforma instantaneu intr-o steluta de gheata.
Deja e soare in toata regula. Pacat ca in cateva minute vom cobori sub patura de nori pentru aterizare. De acolo lucrurile nu mai par atat de ZEN.
M-am jucat la aceste poze, cum m-am priceput si eu mai bine, cu 
Daca am uitat ceva, sau vreti sa stiti ceva in mod special, imi lasati un comment mai jos. Da?
Am plecat in vacanta "madeireza" la invitatia 
Si iata-ne urcati si in avionul de Madeira. Echipajul, foarte jovial, format din oameni frumosi si calzi. Parca eram la o fiesta cu ei, nu la un zbor de inca o ora si jumatate.
Aterizarea pe aeroportul din Madeira este fantastica. Citeam la un moment dat ca este intr-un top 10 al celor mai spectaculoase aterizari din lume, deoarece pista este scurta si aflata pe un soi de stanca langa apa. Avionul vine de deasupra oceanului, trece pe langa pista, face un turn around de 180 de grade si aterizeaza.
Et voila! Aeroportul este plin ochi. Zeci de oameni cu pancarte pe care e scris cate un nume din te miri ce colt al Europei, stau si isi asteapta oaspetii. Lehtonen, Nieminen, Nurminen ... E clar, e zona unde sunt asteptati finlandezii. Mai incolo, sunt grupurile. Majoritatea, turisti de varsta a 3-a din UK, Germania sau Scandinavia. Ne facem loc printre ei si il intalnim pe Miguel, soferul nostru. Miguel, imi pare rau ca nu mai am o poza cu el, e un soi de latino lover. Cu camasa desfacuta la 3 nasturi, sacou, freza atent aranjata si o engleza buna. Poftiti in masina! Poftim! :)
Dupa un transfer de 25 de minute catre 
In prima zi avem un singur punct de bifat. Este vorba despre 
In fiecare zi, la pranz si la cina eram dusi intr-un alt restaurant, tocmai pentru a testa tot ce are mai bun de oferit bucataria locala, dar despre asta voi povesti intr-un articol dedicat exclusiv mancarii din Madeira. OK?
Ziua 2
Sandra, ghidul nostru de la Oficiul de Turism ne asteapta impreuna cu Miguel in fata hotelului. Mergem la 
Dupa ce iesim din piata, strabatem stradutele pavate cu piatra cubica ale orasului vechi, cu directia teleferic, nu inainte de a intra intr-o cladire veche, refacuta superb in stil de muzeu de arta contemporana, care adaposteste si 
Dar pana la sanie a trebuit sa luam masa, desi micul dejun copios ne pusese capac multora dintre noi. Gazdele de la 
Privelistea de pe terasa domeniului este impresionanta.
Si acum cu sania! Ca tot suntem cu burta plina, nu? :))
"Carreiros" - saniile cu care ne vom pravali la vale - au aparut prin 1850, ca mijloc de transport pentru cei care locuiau in "deal". Ulterior, au devenit o adevarata atractie turistica a zonei. Saniile sunt facute dintr-un soi de rachita impletita, cu talpici din lemn. Doi baieti vanjosi, imbracati in haine albe din bumbac si palarii de paie, imping sania la vale pana prinde viteza si apoi ... tine-te bine! 2 kilometri de aventura pe niste stradute cu sens unic, sper. Sania poate prinde si 50 de kilometri pe ora. Recunosc ca au fost momente in care ma vedeam proiectat intr-una din masinile parcate de-a lungul drumului, total neinspirat daca ma intrebi pe mine. Din loc in loc apare cate un "pozac" care te imortalizeaza. Evident, jos ti se vinde fotografia pentru 10 euro.
Jos ne astepta Miguel, pus pe glume. Sunteti vii, v-a placut? Recunosc ca m-am ridicat cu picioarele mai moi decat in mod normal din sanie, dar experienta as repeta-o de 100 de ori. 30 de euro costa distractia, in doi.
Next stop - Pico de Areeiro, al doilea punct ca altitudine de pe insula (1.818 metri).
Frumusetea Madeirei e data de peisajele salbatice si de zonele de microclimat. Fiind o insula muntoasa, aproape pe orice drum o iei cu masina ajungi sa treci prin cel putin un tunel. Ne spunea Sandra, ghidul grupului, ca in total pe insula ar fi intre 150 si 160 de tuneluri, cel mai lung cu o lungime de 3,2 kilometri. Nici ei nu le mai stiu numarul pentru ca in permanenta se mai descjide cate unul. Va dati seama? Ca la noi pe Valea Prahovei. Proasta gluma. :(
Ni s-a intamplat sa fie soare intr-un loc, sa intram in tunel, si dupa 2 kilometri sa iesim in ... ceata! De la locul unde se incheie "datul cu sania", pana la Pico de Areeiro am mers, sa zic, pret de o jumatate de ora. Nu exagerez daca spun ca am vazut toate neamurile de vegetatie. Sunt paduri de eucalipt, zone cu vegetatie alpina, rezistenta la vant, dar si paduri de laur, poate cel mai iubit copac al insulei, deoarece acesta retine umezeala din atmosfera, transformand-o in apa, care este transportata spre zonele mai joase prin 
Ei bine, in acest loc totul tine de noroc. Sunt zile, cum a fost si cea in care am mers noi, in care este ceata jos si soare pe varf. Sunt zile in care e ceata si jos si sus. Poti vedea de acolo toata insula, sau numai varfurile muntilor. Ideal e sa fie senin.
Daca ai chef de plimbare, o poti lua pe jos catre 
Si iata si faimoasele levadas, in drumul spre Santana.
Ziua 3
Drumul de acces spre acest punct este extrem de ingust. Se si spune ca cine poate conduce in Madeira, o poate face in orice alta parte a planetei.
Din cauza vremii urate nu am zabovit foarte mult in acest loc si am coborat, nu inainte de a servi o prajitura/turta locala - 
Scapam in cele din urma de ceata si burnita si ajungem la 
Si pentru ca se apropia ora pranzului, mai aveam o singura "escala" in plan - 
Pranzul il luam in port, la restaurantul 
Nu am inteles de ce toate activitatiile "agitate" erau programate imediat dupa masa. Si ma refer aici la datul cu sania sau iesitul pe mare. nava Santa Maria este o replica fidela a vasului cu care Cristofor Columb a traversat oceanul. Seamana cu o barca de pirati.
Imbarcarea se face in Funchal, apoi timp de 3 ore navigham paralel cu tarmul spre 
Ziua 4
Ultima zi de vacanta efectiva, pentru ca va spuneam ca in ziua 5 am zburat spre Bucuresti, a inceput pe la 10 fara 20 dimineata. Eram franti de oboseala, dar multumiti de tot ce vazusem pana atunci.
Era ziua in care ajungeam la fixatia mea - 
Si in fine, Cabo Girao! S-U-B-L-I-M! Un fel de "capatul lumii". Pentru mine, care am rau de inaltime, podeaua de sticla despre care citisem nu era cea mai buna inventie. Dar sticla de la CG e altfel, deoarece are niste punctulete desenate pe ea, si nu ai impresia aceea ca se casca un hau sub tine. Intrarea la CG e gratuita.
Si cum calatorului ii sta bine cu drumul, de aici o luam din nou catre nordul insulei, pentru a vedea piscinele naturale si grotele vulcanice. Nordul Madeirei este mult mai salbatic decat sudul. Tarmul este mai inalt, mai abrupt, zilele cu soare mai putine decat in sud, umezeala mai mare.
Daca in sud era vremea pe care o vedeti in poza (20 de grade si soare), in nord, cand am ajuns, era innorat, batea vantul, iar valurile ajungeau la cativa metri.
Din nou ne pandea ceata, in 
In drum spre 
Iata si imagini cu peisajul salbatic din nord. Acolo chiar simti forta oceanului, spre deosebire de sud, unde totul arata mai exotic.
In fine, iata-ne si in zona Seixal, la restaurantul 
O atractie importanta a nordului insulei sunt 
Deci in nord era innorat, in sud era bine. Iata o fotografie surprinsa din masina, pe drumul de intoarcere spre Funchal. Ceata si soare in acelasi timp.
Ultima oprire a fost pe 
Cam acesta a fost in mare traseul nostru in Madeira. Fotografiile au fost realizate, asa cum m-am priceput mai bine, cu un aparat 
In 
Alegerea este foarte dificila. Ti-ai dori sa incerci din fiecare, dar are si stomacul tau niste limite.
Carnatul se "livreaza" intr-o minibagheta spintecata pe burta, peste care adaugi tu, dupa pofta inimii, mustar si ketchup. Unii carnati pot fi serviti si cu ceapa prajita, dar exista riscul ca ficatul sa protesteze vehement si sa intre in greva. Exact ce nu iti trebuie in vacanta.
Preferatii mei sunt cei rosii, desi putin cam grei. Urmeaza cei albi, bavarezi. Si nu-mi plac deloc cei lungi, din prima fotografie. Seamana cu niste cabanosi nereusiti, cu urme de carne in interior. :P
Acum ca dezmatul culinar a fost infaptuit, o bere rece, la halba, instaureaza starea de imponderabilitate. De acum nimic nu te mai poate "atinge" pana la urmatoarea destinatie, iar sandwich-ul "cheese or ham" care ti se serveste pe zbor, pare cea mai proasta gluma cu putinta. Dar daca te prefaci ca dormi cand vine masa, scapi! :P
Trebuie sa mai stim ca in sezonul de vara, pe ruta Bucuresti – Lisabona –Bucuresti, vor fi 6 zboruri saptamanale, incepand cu 1 aprilie, urmand ca numarul de zboruri sa creasca la 8 pe saptamana, de la 1 iunie 2015. Bafta la cautat!
Intr-o cursa aeriana regulata, pasagerii nu platesc niciodata toti acelasi tarif. Cel care a luat biletul cu cateva luni inainte, a cheltuit poate de 10 ori mai putin decat cel care si-a facut rezervarea in ziua premargatoare cursei.
La fel se intampla si in hoteluri. Fiecare unitate are propria politica de vanzari. Unii zic - camera dubla la noi costa 100 de euro pe toata durata anului! Si nu modificam pretul sub nicio forma. Altii, pornesc cu preturi mai mari si le scad pe masura ce se apropie sederea, daca cererea nu este mare. Altii fac promotii ad-hoc.
E musai sa tine cont de ceva. Spre deosebire de o anvelopa, care daca nu s-a vandut azi, se poate comercializa si maine, camera de hotel e o marfa perisabila. Nu ai inchiriat-o intr-o noapte, s-au dus banii! Sta goala.
In alta ordine de idei, aceeasi camera de hotel, poate avea preturi diferite, in functie de fiecare site de rezervari. Concluzionand, totul depinde de abilitatea celor de la DreamCheaper de a gasi "reduceri". Le gasesc, isi iau o cincime din ce au salvat. Nu gasesc, ura si la gara! Sa vezi ce o sa-i urasca acum cei de la Booking sau de la alte sisteme de rezervare. Foarte bine!
Cei de la DreamCheaper se lauda ca "rezolva" 2 din 3 rezervari, iar suma medie salvata e de 65 de euro. Sa-i vedem peste cateva luni. Mai vorbim.
1. Cazare in Mestre. Ai un buget redus pentru vacanta? Stai in Mestre, la 10-15 minute de mers cu autobuzul de Venetia. Vrei o experienta 100% venetiana, atunci ia-ti cazare chiar in Venetia.
2. Aterizezi pe Aeroportul Marco Polo (cel principal). Poti ajunge in Venetia 
3. Transport in Venetia. Traiasca mersul pe jos, ca taxiuri nu vei gasi. Nici autobuze. In schimb poti lua 
4. Murano si Burano. Cat stau in Venetia, eu nu mi-as lua niciun fel de abonament pentru vaporetto. Placerea e sa te pierzi pe stradutele care uneori se termina direct in ... apa. As face-o doar in ziua in care merg in cele doua insule. By the way, rezerva-ti o zi intreaga numai pentru Murano si Burano.
5. Urca in Campanila. Turnul din piata San Marco ofera o priveliste splendida. Urca in turn cand e senin afara, altfel vei fi dezamagit, din cauza cetii care se poate lasa deasupra lagunei.
6. Adrese. Daca vrei sa cauti o adresa in Venetia esti pierdut. 
8. Harta. Exista doua categorii mari de turisti - cei care fac lista cu tot ce trebuie sa vada si cei care se lasa purtati de drum. Daca faci parte din prima categorie, sau daca ai putin timp la dispozitie, nu ar fi rau sa-ti pui niste puncte pe o harta (Google Maps) si sa le urmaresti, intr-o ordine logica. Din cauza faptului ca de pe o parte pe alta a "garlei" nu poti trece la fiecare suta de metri, pentru ca nu sunt poduri, s-ar putea ca doua puncte alaturate pe o harta sa te forteze la un ocol de 20-30 de minute.
9. Suveniruri. Ca in orice oras turistic, la tarabe gasesti vrute si nevrute. Negociezi la sange cu indienii care vand. Nu-ti lua bratari, cercei, suveniruri din sticla de Murano de cum ajungi in Venetia. Vei ajunge in vestita insula si vei vedea ca toate sunt mai ieftine, oferta extrem de variata si mai frumoase.
10. Aglomeratie. Fii atent ca pentru a intra in cele mai importante atractii ale Venetiei, cum ar fi Palatul Dogilor, din cauza aglomeratiei, va trebui sa stau ceva timp la coada. Cel mai bine, 
