[image name=line]
Ca e dimineata, ca e pranz, ca e seara, ca ploua afara sau e senin, mereu vei vedea o mare de oameni adunata la picioarele turnului, sau pe peluza dinspre
Champ de Mars. Unii vor sa urce in turn, altii stau la picnic pe iarba, altii doar casca gura sau fac poze. Chiar ma intrebam cam cata lume trece anual prin preajma
Turnului Eiffel, tinand cont de faptul ca aproximativ
5,5 milioane de turisti il si viziteaza. Si sa stii ca nu e chiar floare la ureche sa te urci in turn. Iti voi explica imediat de ce.
Pana atunci, vreau sa iti dau cateva
date statistice si
istorice despre turn, apoi trecem la ponturile propriu-zise:
- inaltime - 324 de metri
- construit intre 1887-1889 pentru Expozitia Universala de la Paris din 1889
- turnul are 3 nivele la care poti ajunge (la primele doua cu liftul sau pe scari, in varf numai cu liftul)
- turnul este revopsit o data la 7 ani (se folosesc 50 de tone de vopsea)
- in 1991 Turnul Eiffel a fost inclus in patrimoniul UNESCO.
In legatura cu turnul, circula numeroase
povesti. Se spune ca
Gustave Eiffel, cand a proiectat mastodontul, s-ar fi inspirat din tehnica brevetata de inginerul roman
Gheorghe Panculescu. Acesta descoperise modul de imbinare a placilor de otel cu ajutorul niturilor. De asemenea,
Eiffel ar fi vizitat Romania cu 10 ani inainte de a ridica turnul si ar fi "furat" idei de la constructia caii ferate
Ploiesti-Predeal. O alta ipoteza ar fi ca tot metalul folosit la ridicarea turnului, ar fi provenit de la
Uzinele Resita. Francezii nu fac nicio referire insa la acest aspect. Dar mai multe poti afla de aici:
Cum a devenit Turnul Eiffel o poveste „Fabricat 100% în România”.
[wpsgallery]
Cum reusesti sa urci in Turnul Eiffel
Iti ziceam ca nu e atat de simplu sa te sui in turn. Si nu pentru ca ar fi din cale afara de scump. Mai ales in sezonul estival, este foarte aglomerat. Prima varianta care iti vine in cap este
sa iti cumperi biletul ONLINE. Numai ca atunci cand am fost anul acesta la
Paris, la final de iulie, totul era
SOLD OUT pana la inceput de octombrie. Astazi,
12 august, poti cumpara online bilete de abia pentru
12 octombrie 2014. Deci, daca nu ai prevazut asta din timp, varianta aceasta pica.
Mai raman cozile.
Turnul Eiffel are
4 picioare de acces:
- nord si vest (cele dinspre Trocadero) - cu lift de acces catre etajul 2
- est si sud (cele dinspre Champ de Mars) - numai cu scari
Acesta este motivul pentru care cozile cele mai mari vor fi mereu la picioarele cu lift. Asa ca daca vii de dimineata (turnul se deschide la 9.00), ai toate sansele sa nu stai atat de mult la coada.
![turnul-eiffel-paris-2]()
Pentru a descuraja
bisnita, francezii au gandit un sistem interesant. Toate persoanele care vor sa urce in turn, trebuie sa fie prezente la coada. In acest fel, gandeste-te ca de fapt, desi coada poate parea imensa, se fac de 2-3 ori mai putine plati decat oamenii pe care ii vezi in fata (cereri de bilete).
Eu am reusit performanta sa stau 3 minute la coada, deoarece am ajuns intr-o dimineata pe la
9.10 si s-a deschis casa de la "pillier est", exact in acel moment. Erau numai 3 cupluri in fata mea.
Cat costa intrarea in Turnul Eiffel
Ca adult, pentru a urca cu liftul de la parter pana in varf, trebuie sa platesti
15 euro. Daca esti "stapan" pe propriile picioare, poti incerca varianta
scari+lift. In acest fel, pana la etajul 2 platesti
5 euro, iar de acolo iti mai cumperi un bilet de
6 euro pentru a ajunge in varf.
- adulti, pana la etajul 2 pe scari - 5 euro
- adulti, pana la etajul 2 cu liftul - 9 euro
- adulti, pana sus cu scari+lift - 11 euro
- adulti, pana sus cu liftul - 15 euro
![turnul-eiffel-paris-1]()
De la parter pana la etajul 2
Inainte de a ajunge la casa de bilete, trebuie sa treci printr-un
control de securitate. Este o poarta asemanatoare celor pe care le vezi in aeroporturi. Daca ai ceva metalic periculos la/pe tine, poarta bip-aie si esti controlat cu mare atentie.
Ajungi la casa, iti iei biletul si intri in turn. Arunci o prima privire in sus, si ramai masca la vederea zecilor de mii de piese din otel imbinate in fel si chip. Te intrebi, pe buna dreptate, cum au stiut constructorii unde "vine" fiecare bara metalica. Mie mi se intampla sa fac o macheta de avion, care are 50-60 de piese si sa imi mai ramana 4-5 si sa nu stiu unde ar trebui puse. :P
![turnul-eiffel-paris-3]()
Pana la
etajul 2, pe scari, am facut vreo
17 minute, cu tot cu pauzele pe care Cristina le impunea. Daca as fi urcat singur, cred ca ajungeam in
10-12 minute. Nu e din cale afara de grea urcarea. Putina miscare de dimineata niciodata nu strica. Accesul se face pe niste scari metalice, mai vechi decat turnul, cred. :)
![turnul-eiffel-paris-4]()
La
primul etaj, aflat la 57 de metri deasupra solului, se afla o podea de sticla, pe care pasesti ca o pisica sfioasa, din cauza raului de inaltime. Nu credeam ca o sa ajung sa testez cu piciorul "trainicia" sticlei, pana sa calc, cu frica, pe aceasta podea. Un selfie tot am reusit sa-mi fac, pentru ca nu vedeam ce e jos.
![turnul-eiffel-paris-5]()
Tot la
etajul 1 este si un
restaurant de fite, care, am vazut ca se poate si inchiria pentru diverse evenimente. Asa ca daca aveti 8.000-10.000 de euro de cheltuiala, ala e locul.
Si de la 1, si de la 2, monumentele din
Paris se vad superb. Pentru a usura orientarea, organizatorii au montat niste tablite care iti arata ce monumente se afla in fiecare directie. De la toate etajele ai o vedere
360 de grade a capitalei franceze.
Si cum calatorului ii sta bine cu drumul, o iei din nou la pas spre
etajul 2. Aceleasi scari, aceeasi priveliste intesata de piesele metalice aranajate dupa "schita".
Etajul 2 este impartit in doua sub-etaje. La primul se gasesc un mic bufet, toalete, magazine de suveniruri, si, cel mai important, casa de unde iti vei cumpara biletul de lift pentru accesul in varf.
La
etajul 2 propriu-zis, este destul de aglomerat. Daca la 1 ajungeau numai cei care urcau pe scari, gandeste-te ca la 2 lifturile aduc intr-una turisti.
![turnul-eiffel-paris-6]()
Ascensiunea finala - de la etajul 2 in top
Liftul este singura posibilitate de a ajunge in top. Accesul este relativ facil, tinand cont ca sunt 4 lifturi care transporta aproximativ 20 de persoane. Recunosc ca am incercat un sentiment de sufocare, pe masura ce liftul avansa catre varf. Erau si multi oameni in cabina, iar turnul se tot subtia. Ma gandeam ca un cutremur e tot ce ne mai lipseste acum.
Ajuns in varf, pot spune ca am avut o mica dezamagire. Locul este foarte ingust. Din nou, etajul este impartit in doua sub-etaje. Primul, unde te lasa liftul, este o incapere inchisa cu geamuri. Al doilea nivel este
open space, evident cu gratiile de rigoare pentru a nu da idei celor certati cu viata. In varf se gaseste si un mic apartament al lui
Gustave Eiffel, in care sunt doua statui de ceara, stand la o masa -
Eiffel si
Thomas Edison. se zice ca este exact
scena cand Edison i-a prezentat lui Eiffel noua sa inventie - fonograful.
![turnul-eiffel-paris-7]()
Daca ma intrebati pe mine, mai mult mi-a placut privelistea de la 2, decat cea din varf. De la 2 mai poti vedea detaliile. Ei bine, din varf, totul este minuscul.
Coborarea se face din nou cu liftul pana la 2. Apoi, de la 2, cu un alt lift, hiar daca ai urcat pana acolo pe scari.
Concluzie
Pentru o familie care nu are un buget solid de vacanta, iar
Parisul cam impune acest lucru, o ascensiune de
5 euro pana la etajul 2 este suficienta. Vezi
Parisul de sus, faci poze si poti spune ca ai vizitat si turnul.
Eu as urca in turn fie dimineata, fie seara. Lumina este excelenta dimineata pentru a fotografia zona
Defence, Trocadero si
Sena.
Cea mai frumoasa priveliste a turnului o ai seara, de pe scarile de la
Trocadero. Iar daca ai norocul sa prinzi si spectacolul tunurilor de apa si al artezienelor, asa cum noi l-am avut, atunci vizita la turn este desavarsita.
Am fost
#HappyInParis si datorita serviciilor oferite de
Air France KLM.
Air France opereaza 5 zboruri zilnice spre
Paris - Charles de Gaulle.
* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!
Aproape toate tururile dureaza o ora, numai pretul difera. Eu, spre exemplu, am luat croaziera din fata Garii Centrale. A costat 8,5 euro, plus un mic ciubuc lasat la final ghidului nostru (conducatorul vaporului). Exista si tururi care costa 15,50 euro, asa ca mare atentie ce alegi.
Barcile cu care se fac tururile sunt acoperite si incalzite. In Amsterdam acum e soare, acum ploua. Am fost de 5 ori in capitala constitutionala a Olandei (Amsterdam) si nu am prins nicio vacanta fara macar o repriza de ploaie. Anul acesta nu m-a plouat in timpul turului, ci imediat dupa. :P
Ce vezi in timpul turului
Vaporasul pleaca asadar din fata Garii Centrale, construita pe peste 8000 de piloni de lemn. Ajungi apoi in spatele garii, locul unde era Portul Vechi. Pe mana stanga este Eye - Institutul de Film Olandez, o constructie futurista.
Urmeaza Science Center NEMO - un muzeu cu experimente dedicate in special celor mici.
Mai jos aveti nava VOC (initialele companiei care o opera), o ambarcatiune care mergea in Indiile de Vest, numai ca din cauza furtunii s-a scufundat chiar la primul voiaj, in Canalul Angliei. In Amsterdam nu vei vedea originalul, ci o replica facuta de 400 de voluntari. 5 ani le-a luat sa faca aceasta minunatie, dar a meritat. :) Langa nava este Muzeul Maritim.
Urmeaza un restaurant chinezesc plutitor, replica faimosului Jumbo Kingdom din Hong Kong, la care, daca nu uit, pot servi masa 5.000 de clienti simultan.
Acesta este turnul de aparare Montelbaanstoren, construit in secolul al XV-lea. Turla a fost adaugata in secolul al XVII-lea. In 1606 a fost instalat si un ceas, care suna anapoda (la ore gresite), sau nu suna zile intregi. De aici si-a atras porecla de Silly Jack.
Urmeaza o zona foarte interesanta - casutele pe apa, in care chiar traiesc oameni. Casutele legale au toate utilitatiile instalate - gaze, apa, lumina. Cele ilegale, evident, nu au nimic.
In timpul turului, vei ajunge si pe raul Amstel - de unde vine numele Amsterdamului. De asemenea, fel si fel de poduri. Unul dintre ele este o copie a podului Pont Alexandre III din Paris, numit Podul Albastru.
In Amsterdam, multe case sunt strambe. Iata si dovada!
Magere Bridge (The Skinny Bridge) este unul dintre cele mai vechi poduri ale Amsterdamului. Legenda spune ca daca il treci o data, vei ramane toata viata alaturi de persoana cu care ai trecut.
Langa pod este Hermitage-ul olandez, o bransa a faimosului muzeu de la Skt. Petersburg.
Apoi se intra pe Herrengracht, canalul gentlemen-ilor. La un moment dat, ambarcatiunea se opreste, iar capitanul iti arata o succesiune de 7 poduri în forma de arc peste un canal. Nu stiu daca se vede foarte bine din fotografii.
Acestea sunt casele Twin Sisters.
Iata si cel mai ingust canal al Amsterdamului. Ferestrele caselor dau direct inspre apa.
O alta poveste interesanta este legata de barele de protectie instalate ca sa nu cada masinile in apa. Cu tot cu bare, in fiecare saptamana, o masina cade, in medie, in canalele Amsterdamului.
Si iata si cea mai ingusta casa din Amsterdam, situata la Singel 7. Fatada are 2,02 metri. Mai multe poti citi despre ea AICI.
In fine, plimbarea se face si in zona vechilor berarii. In secolele trecute, berea se facea numai cu apa din canal. Ghidul nostru a fost foarte haios cand a spus ca in zilele noastre, se mai face bere cu apa din canal numai pentru export moment in care toti turistii au inceput sa rada.
In Amsterdam sunt peste 100 de canale și 1000 poduri.
* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!
Ei bine, acolo vei gasi bilete la principalele atractii turstice ale Amsterdamului, la "reducere". Eu mi-am achizitionat un bilet pentru 
Am facut o treaba buna nu neaparat pentru ca am economisit 2 euro, ci pentru ca nu am mai stat la coada de la Heineken Experience, avand deja biletul cumparat.
Baietii astia ofera si reduceri la croazierele pe canale, sau la tururile prin Olanda. Biletele se pot lua si de pe internet. Vezi aici site-ul 
4. Internet gratuit. Iti poti verifica emailul sau contul de Facebook atat in aeroport cat si in trenul care merge spre centrul orasului. Desi in 15 minute ai timp doar sa dai un check-in si sa postezi 2 poze pentru "hateri". :P
5. Scanner ca in Star Trek. Este singurul aeroport din Europa unde vad acest sistem de control corporal. Intri intr-un tub si esti scanat din cap pana in picioare in 3 secunde. Arata SF.
6. Loungeul KLM - Sky Team. Dupa ce am trecut de controlul de securitate m-am oprit direct in lounge. Acolo (aproape ca) e mai bine ca acasa: poti sa mananci, sa te odihnesti, sa stai pe internet, sa te uiti la TV/filme, etc.
7. Duty-free-uri tematice. Daca nu ai acces la lounge (nu esti client Gold), magazinele sunt cea mai buna solutie de petrecere a timpului ramas pana la imbarcare. Exista magazine numai de ciocolata, bauturi alcoolice, parfumuri, etc.
8. Fotografiat avioane. Asta e un pont pentru plane spotteri. Anul acesta am stat la 
9. Nunti. Am citit 
Mai multe informatii despre aeroport gasesti pe 
"Ies, ies", dar ma luase omul sub "aripa lui protectoare", urla din toti plamanii in portavocea si nu-mi mai dadea drumul. Nu mai spun ca era lac de transpiratie. :P Era atat de prins de eveniment, incat uitase de mine.
Perioada calatoriei: intre 25.08.2014 si 31.03.2015.
Perioada in care nu se poate calatori: 12.11.2014 - 11.01.2015.
Sedere minima: 7 zile.
Sedere maxima: o luna.
[wpsgallery]
Si nu uitati si de 
Nu stiu cati dintre voi stiu ca in Suedia, aproximativ 97% din tranzactiile comerciale se fac cu cardul. Si ca statul nordic ar putea fi 
De ce mi-am adus aminte chiar azi de Suedia? Pentru ca am primit invitatia Wizz Air si Bancpost sa va povestesc putin despre cardul de credit WIZZ Bancpost şi programul de loialitate asociat, „SHOP&Travel”. Eu va spun in ce consta programul, iar voi stiti mai bine decat mine ce aveti de facut in continuare. Da?
Bunnn. Ideea e simpla. Platind cu acest card toate cumparaturile zilnice, acumulezi puncte, care se acumuleaza in contul personal. Ulterior, aceste puncte pot fi transformate in bani (lei), pe care ii poti folosi la cumpararea urmatorului bilet pe o cursa Wizz Air.
Deci o parte din banii dati pe cumparaturi se reintorc in cont si pot fi investiti in vacante. Ca trebuie sa te mai si odihnesti. Pe 
Pentru a descuraja bisnita, francezii au gandit un sistem interesant. Toate persoanele care vor sa urce in turn, trebuie sa fie prezente la coada. In acest fel, gandeste-te ca de fapt, desi coada poate parea imensa, se fac de 2-3 ori mai putine plati decat oamenii pe care ii vezi in fata (cereri de bilete).
Eu am reusit performanta sa stau 3 minute la coada, deoarece am ajuns intr-o dimineata pe la 9.10 si s-a deschis casa de la "pillier est", exact in acel moment. Erau numai 3 cupluri in fata mea.
Cat costa intrarea in Turnul Eiffel
Ca adult, pentru a urca cu liftul de la parter pana in varf, trebuie sa platesti 15 euro. Daca esti "stapan" pe propriile picioare, poti incerca varianta scari+lift. In acest fel, pana la etajul 2 platesti 5 euro, iar de acolo iti mai cumperi un bilet de 6 euro pentru a ajunge in varf.
De la parter pana la etajul 2
Inainte de a ajunge la casa de bilete, trebuie sa treci printr-un control de securitate. Este o poarta asemanatoare celor pe care le vezi in aeroporturi. Daca ai ceva metalic periculos la/pe tine, poarta bip-aie si esti controlat cu mare atentie.
Ajungi la casa, iti iei biletul si intri in turn. Arunci o prima privire in sus, si ramai masca la vederea zecilor de mii de piese din otel imbinate in fel si chip. Te intrebi, pe buna dreptate, cum au stiut constructorii unde "vine" fiecare bara metalica. Mie mi se intampla sa fac o macheta de avion, care are 50-60 de piese si sa imi mai ramana 4-5 si sa nu stiu unde ar trebui puse. :P
Pana la etajul 2, pe scari, am facut vreo 17 minute, cu tot cu pauzele pe care Cristina le impunea. Daca as fi urcat singur, cred ca ajungeam in 10-12 minute. Nu e din cale afara de grea urcarea. Putina miscare de dimineata niciodata nu strica. Accesul se face pe niste scari metalice, mai vechi decat turnul, cred. :)
La primul etaj, aflat la 57 de metri deasupra solului, se afla o podea de sticla, pe care pasesti ca o pisica sfioasa, din cauza raului de inaltime. Nu credeam ca o sa ajung sa testez cu piciorul "trainicia" sticlei, pana sa calc, cu frica, pe aceasta podea. Un selfie tot am reusit sa-mi fac, pentru ca nu vedeam ce e jos.
Tot la etajul 1 este si un 
Ascensiunea finala - de la etajul 2 in top
Liftul este singura posibilitate de a ajunge in top. Accesul este relativ facil, tinand cont ca sunt 4 lifturi care transporta aproximativ 20 de persoane. Recunosc ca am incercat un sentiment de sufocare, pe masura ce liftul avansa catre varf. Erau si multi oameni in cabina, iar turnul se tot subtia. Ma gandeam ca un cutremur e tot ce ne mai lipseste acum.
Ajuns in varf, pot spune ca am avut o mica dezamagire. Locul este foarte ingust. Din nou, etajul este impartit in doua sub-etaje. Primul, unde te lasa liftul, este o incapere inchisa cu geamuri. Al doilea nivel este open space, evident cu gratiile de rigoare pentru a nu da idei celor certati cu viata. In varf se gaseste si un mic apartament al lui Gustave Eiffel, in care sunt doua statui de ceara, stand la o masa - Eiffel si 
Daca ma intrebati pe mine, mai mult mi-a placut privelistea de la 2, decat cea din varf. De la 2 mai poti vedea detaliile. Ei bine, din varf, totul este minuscul.
Coborarea se face din nou cu liftul pana la 2. Apoi, de la 2, cu un alt lift, hiar daca ai urcat pana acolo pe scari.
Concluzie
Pentru o familie care nu are un buget solid de vacanta, iar Parisul cam impune acest lucru, o ascensiune de 5 euro pana la etajul 2 este suficienta. Vezi Parisul de sus, faci poze si poti spune ca ai vizitat si turnul.
Eu as urca in turn fie dimineata, fie seara. Lumina este excelenta dimineata pentru a fotografia zona Defence, Trocadero si Sena.
Cea mai frumoasa priveliste a turnului o ai seara, de pe scarile de la Trocadero. Iar daca ai norocul sa prinzi si spectacolul tunurilor de apa si al artezienelor, asa cum noi l-am avut, atunci vizita la turn este desavarsita.
Am fost #HappyInParis si datorita serviciilor oferite de Air France KLM. 
Cat costa biletele de Batobus
Eu 
De obicei, cand merg in vacanta, nu ocolesc asemenea locuri. Unu la mana, ca vezi cum arata mancarea si ce iti face cu ochiul, doi la mana - mancarea fiind deja pregatita, nu pierzi mult timp la masa. Si daca ar fi sa mai adaug un avantaj, acela ar fi ca stii ce mananci. De cate ori nu mi s-a intamplat sa comand "la intamplare" din meniu, si sa nu fie intocmai ceea ce imi doream.
In Amsterdam sunt doua asemenea localuri. Unul, cel la care am si mancat, este pe strada comerciala Kalverstraat 203, in fata mall-ului 
[wpsgallery]
Inainte de final si un pont. Daca mergi la La Place spre seara (dupa 18.00), multe produse sunt reduse 50%, ca altfel s-ar arunca mancarea. Am constatat si eu acest lucru cand ma retrageam catre Amsterdam Centraal.
Cum decurge vizita la Roland Garros
Intreg turul dureaza aproximativ o ora. In acest timp, vezi vestiarele (locker room), zona presei, camerele de interviuri - unde se dau declaratiile de dupa meci, sala de mese, terenurile secundare si, evident, arena principala - Philippe Chartrier.
Gazda noastra a fost un pustan de vreo 25 de ani, extrem de simpatic, cu glumele la el, si cu un accent frantuzit pronuntat. Cred ca era mare fan Nadal, pentru ca aproape orice se intamplase in arena, il avea ca protagonist pe jucatorul spaniol. :P
Ma mir ca in statuetele de la intrare, care ii infatiseaza pe cei 4 Muschetari, nu s-a strecurat nicio poveste cu Nadal. Pentru cei care nu stiu, 
De la conferinta de presa, jucatorii pleaca pe o scara privata catre vestiare, tocmai pentru a nu mai fi deranjati de ziaristi.
La vestiare, alte povesti.
Intretinerea suprafetei de joc costa "doar" 150.000 de euro in fiecare an.
Copiii de mingi sunt alesi din randul juniorilor. Ei trebuie sa aiba intre 12 si 16 ani, sa fie francezi, si nu mai mult de 1,75 metri, ca sa nu acopere sigla sponsorului BNP Paribas. Interesant nu? In total se primesc cam 2500 de aplicatii in fiecare an, dar numai 10% din copii ajung sa si fie copii de mingi in turneu.
La iesire puteti intra in Muzeul Tenisului, o sala destul de mica, dar in care se prezinta modul in care a evoluat acest sport de-a lungul timpului. Si nu pot sa nu mentionez faptul ca ti se face pielea de gaina cand vezi atat in arena, cat si in muzeu, numele lui Ilie Nastase pe panoul de onoare al castigatorilor turneului (1973).
Si tot la intrare/iesire este un magazin de unde iti poti cumpara un suvenir sau echipament sportiv. Eu mi-am luat o minge cu care s-a jucat in acest an la Roland Garros. Are zgura pe ea.
Cum ajungi la Roland Garros
Ca sa nu te complici prea mult, iti recomand metroul - statia Porte d' Auteuil. Langa Roland Garros este si un magazin Carrefour, aviz amatorilor.
Antreuri. Legume si branzeturi gatite in fel si chip. Cam asta sa te astepti sa gasesti in meniu. Multe dintre ele sunt bune. Mi-a placut in mod special salata de branza picanta - un fel de branza cu smantana si ardei iute (chilly sau boia).
Felul principal. In primul rand trebuie sa te hotarasti pe ce directie mergi - porc sau peste/fructe de mare. Daca raspunsul e porc, atunci o ditamai farfuria cu cartofi prajiti, frigarui sau cotlet/ceafa la gratar iti este servita pentru 7-8 euro. Avantajoasa pentru cei care mananca mult.
Cu porc sau pui se fac si 
Desert. Poti avea surpriza placuta ca dupa masa, sa primesti ceva gratuit din partea casei, asta insemnand cateva cubulete de pene galben sau baclava, ori inghetata.
Mare atentie la portii! Acestea sunt mari si exista riscul sa te saturi numai din antreuri.
Daca am omis ceva, astept sa ma trageti de urechi mai jos. :)
